Fibromul uterin nu trebuie să iți schimbe prioritățile în viață – Mihaela Tatu

Se spune că optimismul și linistea interioară sunt importante în tratarea afecțiunilor de orice fel.

În cazul fibromului uterin, este foarte adevărat, căci împăcarea cu diagnosticul poate contribui la vindecarea sufletească și trupească. În următoarele rânduri veți descoperi povestea unei femei care a reușit să treacă cu brio peste această afecțiune. La final, veți ajunge la concluzia că oricare dintre noi poate să treacă peste neajunsurile vieții și să le depășească prin pozitivism și liniște interioară. Vă invit să citiți, așadar, povestirea Mihaelei Tatu.

“Îmi amintesc că am fost la unul dintre controalele regulate la ginecolog, căci obiceiul meu este să merg de 2 ori pe an. Atunci, eram în regula. În urmatoarele luni însă, a început să-mi crească burta, mă simțeam foarte obosită și nu-mi era deloc ușor să prezint emisiunea în direct pentru că mă simțeam rău. La interval de 8 luni de la ultimul control, am fost din nou la ginecolog. Atunci am fost diagnosticată cu fibrom uterin. Am intrat oarecum în panică la aflarea diagnosticului pentru că, trebuie să recunosc, la acel moment nu știam prea multe despre această afecțiune. Primul doctor de atunci mi-a recomandat să îmi scoată uterul, fibromul fiind cât o sarcină de 6 luni. Nu am fost de acord cu recomandarea lui, chiar daca mă aflam deja la menopauză. Am consultat alți 2 doctori, iar ultimul mi-a recomandat să fac o operație prin care să-mi scoată fibromul, iar uterul să rămână intact. Varianta aceasta mi s-a părut cea mai potrivită, așa că am ales-o.

Desigur, nu este ușor să afli că ai fibrom uterin. M-am pregătit psihologic pentru acest diagnostic, încercând să-mi regăsesc liniștea, armonia sufletească. Așa că după operație, am hotărât să iau o pauză și să mă bucur de viață altfel. Am urmat un pelerinaj de 800 de km, parcurgând Peninsula Iberică de la Est La Vest, pe jos. Pelerinajul se numește Camino de Santiago. M-am simțit extrem de liniștită și împăcată cu mine însămi, privind natura, privind cerul senin și, la final, ajungând la ocean, unde pur și simplu m-am lăsat cuprinsă de el. Am simțit efectiv că am ajuns la capătul sinelui. A fost un moment sublim! După această experiență, am devenit mult mai relaxată. Acum mă odihnesc, mi-am ales un drum prin care să nu mai am deadline-uri covârșitoare, fac lucruri care îmi plac și am grijă la ceea ce mănânc. Le-aș recomanda tuturor femeilor, pentru că fibromul este o afecțiune care nu mai are vârstă, să aibă un stil de viață sănătos, să se gândească la faptul că nu e un capăt de țară, e normal să ni se întâmple asta. Trebuie să știm care sunt motivele și să știm cum să ne transformăm viața. De asemenea, femeile trebuie să știe că sunt mai multe opțiuni de tratament, trebuie să fie mai informate și trebuie să fie informate corect. Chiar dacă am avut fibrom și am trecut printr-o operație, acum sunt o femeie fericită, liniștita și, mai preus de toate, împăcată cu ea însăși.”