Rolul fibroamelor uterine în pierderea recurentă a sarcinii

Deși fibroamele uterine au fost asociate, în repetate rânduri, cu avortul spontan, există foartă puțină documentație care să susțină acest crez. De aceea, din ce în ce mai multe studii sunt îndreptate către a descoperi impactul pe care diferitele tipuri de fibrom uterin îl pot avea asupra femeilor care suferă de așa numita pierdere recurentă a sarcinii sau avort spontan recurent (RPL).

Statisticile ne arată că aproximativ 2-5% dintre cupluri se confruntă cu avortul spontan recurent, care se poate defini printr-un număr de trei sau mai multe pierderi de sarcină, la mai puțin de 24 de săptămâni de gestație. Specialiștii au identificat numeroase anomalii care pot duce la apariția RPL, printre care cele cromozomiale, uterine, hormonale sau chiar imunologice. Totuși, studiile arată că pentru aproximativ 50% dintre paciente nu s-a putut identifica o cauză exactă. Prevalența fibroamelor uterine este dificil de determinat, având în vedere faptul că nivelul de incidență a fibroamelor crește odată cu vârsta.

Cele mai recente studii implică existența fibroamelor uterine în posibilitatea unui avort spontant. În plus, este recunoscut faptul că această patologie poate afecta, în diverse moduri și la intensități diferite, sistemul reproducător feminin. Mai mult decât atât, fibromul submucos, intramural și subseros afectează într-o ordine descrescătoare fertilitatea.

Este important de reținut, însă, faptul că sunt puține acele studii care raportează o legătură directă între fibroamele uterine și avorturile spontane. În mod interesant, nu există lectură de specialitate care să trateze acest subiect în amănunt, ceea ce face cu atât mai important un proiect de investigație în acest sens, pentru a descopri care este rolul fibroamelor uterine în pierderea recurentă a sarcinii și care sunt opțiunile de tratament.